Domestic abuse

Abuzul domestic

Graphic of the words domestic abuse surrounded by words relating to abusive actions and emotions Abuzul domestic poate începe sau se poate agrava în timpul sarcinii sau după naștere. Abuzul domestic include o serie de comportamente inclusiv: abuzul emoțional, psihologic, financiar, sexual și fizic. O persoană alege să folosească acest comportament abuziv pentru a-și controla partenerul, fostul partener sau un membru (membrii) de familie și pune în pericol femeia și copilul nenăscut. Abuzul nu este niciodată din vina victimei/supraviețuitoarei. Dacă simți frică față de partenerul, fostul partener sau membrul (membrii) de familie sau dacă îți schimbi comportamentul deoarece îți este teamă de reacția lor este posibil să te confrunți cu abuzul domestic. Abuzul domestic nu este ceva ce trebuie să gestionezi singură. Dacă dorești să accesezi sprijin pentru abuzul domestic sunt câteva opțiuni:
  • Contactarea serviciului local de consiliere independentă privind violența domestică
  • Apelarea la o linie telefonică de asistență în caz de abuz domestic:
  • Linia națională de asistență telefonică 24 de ore din 24 pentru violența domestică: 0808 2000 247
    Linia de consiliere pentru bărbați: 0808 801 0327
    Național LGBT+ Linia de asistență telefonică pentru abuzuri domestice: 0800 999 5428
  • Discuțiile cu moașa, medicul de familie sau cu un vizitator de sănătate
În caz de urgență, trebuie să contactezi 999. Silent Solution este un sistem al poliției utilizat pentru a filtra un număr mare de apeluri accidentale sau false la numărul 999. Acesta există și pentru a ajuta persoanele care nu pot vorbi, dar care au cu adevărat nevoie de ajutorul poliției. Vei auzi un mesaj automatizat al poliției, care durează 20 de secunde și începe cu „sunteți în legătură cu poliția”. Acesta va solicita să apeși 55 pentru a fi pus în legătură cu serviciul de gestionare a apelurilor poliției. Operatorul de la BT (British Telecom) va rămâne pe linie și va asculta. Dacă apeși 55 și lovești sau faci zgomot, acesta se va sesiza și va transfera apelul către poliție. Dacă nu faci nimic din cele de mai sus, apelul se va încheia după 45 de secunde. Dacă ai apăsat tasta 55, un operator telefonic al poliției te va anunța că ești în contact cu poliția. Dacă nu poți vorbi, ți se va cere să lovești telefonul, să faci un zgomot sau să apeși 55. Persoana care răspunde la apelurile poliției va încerca mai multe modalități, astfel încât să nu te simți presat să efectuezi doar o singură acțiune prescrisă. Numai dacă apeși 55, dacă lovești în telefon, tușești sau faci zgomot ai garanția că vei primi un răspuns la apelul tău din partea unui operator de poliție, în pofida tăcerii tale. Este mult mai ușor să vorbești cu operatorul. Dar dacă trebuie să păstrezi tăcerea, a fost prevăzut un mecanism pe care îl poți folosi pentru a obține ajutor indiferent de situație. Apăsarea cifrei 55 nu va aduce serviciile de urgență la ușa ta și nu va permite poliției să-ți urmărească locația. Alegând să rămâi la telefon, informezi operatorul de poliție că s-ar putea să ai o urgență care te împiedică să vorbești, iar acesta va face tot posibilul pentru a determina locația ta, astfel încât să poată trimite la tine polițiști. Operatorul telefonic al poliției va încerca să dialogheze cu tine; dacă rămâi tăcută, va încerca să continue dialogul și îți va cere să atingi telefonul dacă nu poți vorbi; de exemplu, persoana care răspunde la apel poate pune întrebări cu răspuns „da” sau „nu”, la care se poate răspunde cu o singură apăsare de tastă pentru da și două pentru nu. În cazul în care operatorul telefonic al poliției este îngrijorat de siguranța ta, aceasta va încerca în continuare să comunice prin intermediul sunetului. Dacă ești în măsură să vorbești fără să te pui în pericol, operatorul telefonic al poliției îți va pune doar întrebări cu răspuns „da” sau „nu”, dacă este necesar. În unele cazuri conversația este condusă de persoana care a sunat, care uneori încearcă să vorbească în mod codificat cu operatorul telefonic al poliției, dacă de exemplu autorul a reapărut. Dacă poți spune un singur lucru, te rugăm să spui locația ta. Dacă suni de pe un telefon mobil, putem indica o locație estimativă, dar aceasta nu este suficient de precisă pentru a furniza date pe baza cărora să te putem localiza. Operatorii telefonici ai poliției pot solicita verificări ale abonaților și pot efectua verificări ale istoricului pentru a putea să te localizeze. Acest lucru depinde de faptul dacă înainte ai mai contactat poliția. De asemenea, dacă telefonul tău este înregistrat pe numele tău, se poate stabili dacă acesta poate oferi o potențială localizare a ta. Operatorii telefonici ai poliției vor trata apelurile de la caz la caz, deoarece fiecare apel este diferit, iar stilul apelului este adaptat în funcție de circumstanțe. Dacă tu consideri că ești autorul unui abuz împotriva partenerului tău, fostului partener sau a unui membru al familiei, poți contacta: Respect Helpline: 0808 802 4040

Stillbirth

Nașterea unui făt mort

Close up of woman's hand being enclosed by the hands of another woman to comfort her Atunci când un copil moare după 24 de săptămâni de sarcină, fie înainte, fie în timpul nașterii, se numește deces perinatal. Nașterea unui copil mort este unul dintre cele mai devastatoare momente pe care le poate trăi o familie, iar o parte din sprijin este oferit părinților care sunt afectați de această situație, prin intermediul unei echipe de specialiști (inclusiv moașe, obstetricieni, consilieri și organizații caritabile). Această perioadă de timp poate părea complet neclară și ai putea avea impresia că nu ai niciun control asupra lucrurilor care ți se întâmplă ție și în jurul tău. S-ar putea să fi primit vestea tragică a morții copilului tău și apoi să fii trimisă acasă, pentru o perioadă de timp înainte de a veni la spital, pentru a naște. Poți vorbi cu moașele tale despre ceea ce te așteaptă, astfel încât să te pregătești pentru zilele următoare, precum și despre câteva lucruri pe care trebuie să le iei în considerare.

Opțiuni

Ai în continuare posibilitatea de a alege anumite acțiuni legate de experiența ta de naștere – acestea pot fi discutate cu moașele tale. Dacă ți-ai făcut un plan de naștere și dorești să păstrezi anumite elemente ale acestuia, moașele tale vor lucra cu tine pentru a te ajuta să realizezi acest lucru ori de câte ori este posibil – de la nașterea în apă, la ameliorarea durerii, la contactul piele pe piele, la tăierea cordonului ombilical de către partener. Este posibil să primești o pastilă pentru a opri producția de lapte – este alegerea ta dacă o accepți sau nu. Multe mame doresc acest lucru, altele nu. Ar trebui să beneficiezi de o discuție cu privire la opțiunile în acest sens, inclusiv posibilitatea de a extrage și de a dona laptele – diferite acțiuni vor fi potrivite pentru diferiți părinți, iar aceasta este în continuare călătoria ta și tu poți face ceea ce este potrivit pentru tine.

Crearea de amintiri

Moașele te vor ajuta să ai ocazia de a crea amintiri cu bebelușul tău. Amintirile pe care dorești să le faci sunt în întregime alegerea ta. Nu există un mod „corect” sau „greșit” de a trece prin această experiență. Nu trebuie să faci tot – sau orice – ceea ce ți se oferă, sau poți alege să faci totul. Nu trebuie să faci totul deodată și te poți răzgândi. Moașele te vor sprijini în orice fel vor putea. Spitalul trebuie să dispună de un „coșuleț” sau de un „pătuț rece” care te poate ajuta să petreci mai mult timp cu bebelușul tău. Moașele ar trebui să îți ofere o cutie de amintiri. Cutiile de amintiri sunt ca un kit de pornire pentru crearea de amintiri, cu articole în interior care te pot ajuta să captezi aceste momente. Dacă alegi să ai una, poți continua să o completezi de-a lungul timpului sau să păstrezi obiecte din timpul sarcinii, cum ar fi fotografii de la ecografie  și banderola de spital a bebelușului tău.

Iată câteva dintre lucrurile pe care poate dorești să le iei în considerare:

  • O pereche de ursuleți mici. Mulți părinți doresc ca bebelușul să păstreze unul, iar celălalt să vină acasă cu el în cutia de amintiri. Poate dorești să îi dai copilului unul și apoi să le schimbi înainte de a pleca, astfel încât să îl păstrezi pe acela.
  • Amprente fără cerneală – amprentele mâinilor și ale picioarelor bebelușului sunt adesea o amintire prețioasă, care poate fi folosită de părinți pentru a obține alte amintiri în viitor, cum ar fi coliere, butoni de manșetă sau alte bijuterii. Dacă dorești acest lucru este posibil să iei parte la realizarea lor chiar tu sau să dorești ca moașele tale să le facă pentru tine.
  • Amprentele din lut – la fel ca și amprentele fără cerneală, amprentele din lut sunt o altă amintire la care ar trebui să ai ocazia să participi, dacă dorești, sau poate că dorești ca moașele tale să le facă pentru tine. Acestea sunt amprente pe care mulți părinți le apreciază, deoarece înseamnă că pot trasa cu degetul forma mâinilor și a picioarelor bebelușului lor sau le pot pune într-o ramă – este posibil să existe un kit pentru acest lucru în cutia de amintiri.
  • De asemenea, pot fi oferite mulaje 3D ale mâinilor și picioarelor. Moașele pot realiza mulaje și apoi pot lua legătura cu organizații de caritate sau cu firme care fac matrițe pentru a obțineți mulaje frumoase pe care le poți păstra.
  • Fotografii – poate părea ciudat în acel moment să dorești să faci fotografii cu copilul tău care a murit, dar mulți părinți sunt incredibil de recunoscători că au aceste fotografii la care să se uite mai târziu. De asemenea, este posibil să dorești să faci fotografii cu frații și surorile sau cu alți membri ai familiei pe care ai ales să-i cunoască copilul tău. Să te asiguri că ai la tine un încărcător de telefon atunci când mergi la spital. Există organizații caritabile de fotografie care oferă servicii gratuite pe care moașele tale le pot contacta pentru tine.
  • O șuviță din părul bebelușului tău – moașele te pot ajuta să iei o șuviță din părul bebelușului pe care să o păstrezi. Cutia ta de amintiri poate avea o cutiuță în care să o păstrezi.
  • Citirea unei povești pentru bebelușul tău – unele cutii de memorie pot conține o carte de povești pe care să i-o citești bebelușului, dar dacă ai o poveste preferată pe care vrei să i-o citești, adu-o cu tine.
  • Îmbrăcăminte – dacă ai hăinuțe preferate pentru bebelușul tău, împachetează-le și adu-le cu tine. Dacă bebelușul tău se naște prematur și va fi prea mic pentru hainele pe care le ai, vorbește cu moașele tale – există organizații caritabile care oferă îmbrăcăminte specială pentru bebelușii prematuri.
  • Îmbăierea bebelușului – dacă dorești să faci acest lucru, vorbește cu moașele tale și cere-le ajutorul.
  • Brelocuri „Inimă în mâna lor” – Cutia de amintiri poate conține unul dintre aceste brelocuri – un breloc cu o inimă decupată pe care să o lași în mâna bebelușului tău, astfel încât să rămâi conectat la el. Aceste inimi pot contribui, de asemenea, la realizarea unor fotografii frumoase cu bebelușul tău. Discută cu moașele tale pentru mai multe informații.
  • Ar fi bine să nu uiți să îți aduci și obiecte personale pentru tine/voi în timpul spitalizării, cum ar fi periuțe de dinți și pastă de dinți, obiecte sanitare, șampon, haine de schimb, încărcătoare de telefon și gustări.
  • Acestea sunt doar câteva lucruri pe care ai putea dori să le iei în considerare, însă aceasta este călătoria ta și deciziile îți aparțin.

Information for partners during pregnancy

Informații pentru parteneri în timpul sarcinii

Two adult legs in jeans and trainers with a pair of baby shoes between them Să afli că vei deveni părinte poate fi un moment emoționant, dar și descurajant. Cu cât ești mai aproape de partenera ta însărcinată, cu atât mai mult veți putea împărtăși experiența sarcinii și a nașterii.

Sarcina timpurie

Fie că sarcina a fost planificată, fie că este neașteptată, este normal să simți o serie de emoții atunci când afli că partenera ta este însărcinată. Discută cu partenera, cu prietenii și cu familia despre cum te simți. Partenera ta poate fi irascibilă din cauza unor lucruri care ție ți se par mărunte; acest lucru se datorează efectului hormonilor asupra dispoziției sale, precum și propriilor temeri și anxietăți. Ai răbdare și învață să vă sprijiniți reciproc și încurajează-o să vorbească cu cei apropiați sau cu moașa/medicul ei. Informează-te despre testele de depistare și ecografiile oferite în timpul sarcinii. Aceste teste pot avea implicații pentru tine, pentru partenerul tău și pentru sarcină pe măsură ce aceasta avansează.

În timpul sarcinii

Participă la cursurile prenatale împreună cu partenerul tău (majoritatea cursurilor sunt concepute atât pentru mamă, cât și pentru partener), deoarece acestea te vor ajuta să te simți pregătit pentru naștere și pentru îngrijirea noului bebeluș atunci când acesta va sosi. Contribuie și mai mult la treburile casnice, dacă este posibil. Dacă fumezi, acum este un moment foarte bun să te oprești, din cauza riscurilor pe care fumatul pasiv le prezintă pentru partenera ta și pentru copilul tău după naștere. Copiii nenăscuți care sunt expuși la fum prezintă un risc mai mare de complicații în timpul sarcinii, cum ar fi faptul că nu cresc bine sau chiar se nasc morți. După naștere, chiar dacă fumezi afară, există un risc crescut ca bebelușul tău să fie afectat de sindromul morții subite a sugarului. Solicită ajutorul medicului generalist pentru a renunța la fumat.
Best beginnings: Baby Communication

Miscarriage and the loss of your baby: Frequently asked questions

Avortul spontan și pierderea copilului: Întrebări frecvente

Mi s-a spus că am suferit un avort spontan timpuriu, ce sprijin primesc?

Un avort spontan afectează în mod diferit pe fiecare femeie și pe partenerul ei. Poate fi o perioadă foarte dureroasă și este posibil să experimentezi o diversitate de emoții: un sentiment profund de tristețe, furie, vinovăție, pierdere și durere. Este important să te asiguri că primești sprijinul emoțional de care ai nevoie pentru a-ți reveni. Uneori aceasta înseamnă pur și simplu să discuți cu familia și cu prietenii, în special cu o persoană care a suferit și ea un avort spontan. Dacă simți că îți este greu să faci față situației, ar fi indicat să ceri sfatul și sprijinul medicului de familie.

De ce mi s-a întâmplat acest lucru?

Din păcate, avorturile spontane timpurii (sarcinile pierdute în primele 12 săptămâni, adică în primul trimestru) sunt foarte frecvente, respectiv una din 5 sarcini. Nu este întotdeauna clar motivul pentru care s-a produs un avort spontan, deși se crede că majoritatea acestora se datorează unor anomalii ale cromozomilor (material genetic sau ADN) care formează sarcina. Acestea sunt anomalii aleatorii care apar în momentul conceperii, ceea ce înseamnă că bebelușul nu se poate dezvolta normal. De asemenea, o placentă care nu este bine formată poate cauza probleme. Sansele ca toate aceste probleme să apară din nou sunt mici, iar cel mai probabil următoarea sarcină va supraviețui până la naștere. Există anumiți factori, cum ar fi înaintarea în vârstă, pe care nu îi poți controla și care cresc riscul de avort spontan. Cu toate acestea, afecțiunile medicale ca diabetul nesupravegheat sau bolile tiroidiene, precum și factorii legați de stilul de viață, cum ar fi fumatul, consumul de cofeină și indicele de masă corporală (IMC) pot crește acest risc. Acești factori pot fi controlați și merită să ceri sfatul medicului de familie pentru a-ți optimiza șansele de a avea o sarcină sănătoasă în viitor.

Ce se întâmplă în continuare și care sunt opțiunile mele de management?

În cazul unui avort spontan, organismul recunoaște că sarcina a încetat să se dezvolte și începe să sângereze, și adesea este asociat cu dureri de burtă. Pentru unele femei nu există simptome, iar diagnosticul este pus în timpul unei ecografii de rutină. Alegerea opțiunii de tratament este în funcție de tipul de avort spontan suferit și de sfatul specialistului tău cu privire la circumstanțele tale personale.
  • În cazul unui avort spontan timpuriu, sarcina se poate desprinde în mod natural și complet din pântece, astfel încât se produce un „avort spontan complet”. Acest tip de avort spontan nu are nevoie de niciun tratament.
  • Un „avort spontan incomplet” este acela în care un avort spontan a început, dar nu toată sarcina a fost eliminată, iar o parte din țesutul sarcinii rămâne în uter.
  • Un „avort spontan ratat (întârziat)” înseamnă că bebelușul a murit în uter iar mama nu prezintă niciun simptom, cum ar fi durere sau sângerare.
  • Dacă suferi un avort spontan „incomplet”, „complet” sau „ratat (întârziat)”, sunt disponibile până la 3 opțiuni diferite de gestionare. Acestea sunt:
  • așteptarea (urmărind și așteptând ca sarcina să se elimine în mod natural)
    management medical, sau
    chirurgical.
În unele situații, tratamentul medical și de așteptare poate fi mai puțin adecvat, de exemplu, dacă sarcina era destul de avansată înainte de avortul spontan, dacă prezinți un risc ridicat de sângerare sau dacă există deja preocupări legate de o posibilă infecție. Asistenta specializată sau medicul specialist te va sfătui cu privire la opțiunile cele mai potrivite pentru tine. Există, de asemenea, un risc foarte mic de infecție în uter; acest risc este prezent în cazul tuturor celor trei opțiuni de management.

Managementul așteptării

Acesta implică așteptarea și urmărirea  sarcinii pentru a vedea dacă aceasta va fi eliminată în mod natural. Această opțiune are avantajul că se evită orice formă de intervenție. Până la 50% dintre femei pot avea nevoie de o intervenție ulterioară. De asemenea, poate dura ceva timp (până la câteva săptămâni) până la apariția simptomelor, iar sângerarea poate dura până la 3 săptămâni. În mod normal, vei fi sfătuită să aștepți până la două săptămâni, dar dacă nu ai nicio sângerare până atunci vei beneficia fie de medicamente, fie de o intervenție chirurgicală. Dezavantajele managementului așteptării sunt incertitudinea cu privire la momentul în care va începe sângerarea și anxietatea din timpul așteptării. Este posibil să observi că este eliminat sacul de sarcină sau fătul, cu cheaguri de sânge. Vei fi consiliată cu atenție de către specialistul tău pentru a te asigura că această opțiune este cea potrivită pentru tine. Ar trebui să te asiguri că ai acasă tampoane igienice, analgezice și sprijin pentru a te ajuta să faci față gestionării simptomelor avortului spontan. În cazul în care ai sângerări foarte abundente cu cheaguri mari sau dureri care nu sunt ameliorate cu un analgezic simplu, trebuie să soliciți urgent asistență medicală și să te prezinți la cea mai apropiată secție de urgență. Ar trebui să o urmezi un program de monitorizare în cadrul Unității locale pentru sarcini timpurii (UST). UST va aranja pentru tine o nouă consultație dacă nu ai sângerări semnificative, dacă după 3 săptămâni continui să sângerezi  sau dacă ai temperatură ridicată/simptome asemănătoare gripei. În cazul în care simptomele tale corespund unui avort spontan, UST îți poate cere să efectuezi un test de sarcină cu urină la trei săptămâni după avort sau să te prezinți la o nouă ecografie pentru a confirma dacă avortul este complet.

Managementul medical

Acesta presupune administrarea unor medicamente pentru a stimula declanșarea avortului spontan. Va trebui să introduci în vagin un medicament numit misoprostol (în anumite circumstanțe, acesta poate fi administrat și pe cale orală). Unele UST le oferă femeilor mai întâi o pastilă pe cale orală numită mifepristonă și apoi le recomandă administrarea medicamentului vaginal 2 zile mai târziu. Acest medicament are succes la aproximativ 80-90% dintre femei. Medicamentul poate provoca uneori câteva efecte secundare, inclusiv diaree și greață. Este posibil să ai sângerări abundente cu cheaguri, precum și crampe. În cazul în care ai sângerări abundente cu cheaguri mari sau dureri care nu sunt ameliorate cu ajutorul unor analgezice simple, trebuie să soliciți urgent asistență medicală și să te prezinți la Urgențe. Trebuie să informezi UST locală dacă nu ai nicio sângerare semnificativă în primele 48 de ore de la administrarea misoprostolului. Vei fi consiliată cu atenție de către specialistul tău pentru a te asigura că această opțiune este cea potrivită pentru tine. Îți recomandăm să te asiguri că ai acasă câteva tampoane igienice, analgezice și sprijin pentru a te ajuta să faci față simptomelor. Avantajul acestui tip de management este că accelerează avortul spontan, evitând în același timp riscul de a fi supusă unei intervenții chirurgicale. În unele cazuri, medicamentul nu are succes, iar femeile primesc fie un comprimat suplimentar fie o intervenție chirurgicală. Există, de asemenea, un mic risc ca o parte din țesutul de sarcină să nu fie eliminat; de cele mai multe ori acesta dispare în mod natural odată cu următoarea menstruație, însă unele femei optează pentru o intervenție chirurgicală pentru a fi îndepărtat. Ar trebui să mergi la un control la unitatea locală de sarcină timpurie (UST).UST va aranja pentru tine o nouă consultație dacă nu ai sângerări semnificative, dacă după 3 săptămâni continui să sângerezi  sau dacă ai temperatură ridicată/simptome asemănătoare gripei. În cazul în care simptomele tale corespund unui avort spontan, UST îți poate cere să efectuezi un test de sarcină cu urină la trei săptămâni după avort. Dacă testul este pozitiv sau dacă continui să sângerezi la 3 săptămâni după un avort spontan, trebuie să informezi UST pentru a putea continua monitorizarea.

Managementul chirurgical

În mod tradițional este cunoscut sub numele de „D&C”. Presupune deschiderea (dilatarea) ușoară a colului uterin pentru a permite unui mic tub de aspirație să îndepărteze țesutul sarcinii din uter. Țesutul poate fi trimis la laboratorul spitalului pentru a fi examinat la microscop pentru a exclude orice țesut de sarcină anormal. Este posibil să ți se administreze medicamente înainte de procedură pentru a înmuia colul uterin care permite deschiderea mai usoară a acestuia. Această procedură poate fi efectuată sub anestezie generală (în care se doarme) sau sub anestezie locală, cunoscută sub numele de AMV (aspirație manuală cu vacuum). Această procedură durează aproximativ 20 de minute. Suplimentar pot fi recomandate tablete sau „gaz și aer” (Entonox) pentru ameliorarea durerii. Riscurile implicate în cazul tratamentului chirurgical includ sângerări abundente, cicatrici (aderențe) în mucoasa uterină și infecții. Există un mic risc ca o parte din țesutul de sarcină să rămână în interiorul uterului, acesta poate dispărea de la sine sau poate necesita o nouă operație. Cea mai gravă complicație posibilă este perforarea uterului, dar acest lucru se întâmplă foarte rar. După intervenția chirurgicală, în cazul în care grupa ta de sânge este Rh negativ ți se face o injecție numită Anti-D pentru a preveni o afecțiune numită izoimunizare Rh. Izoimunizarea Rh apare în situația în care organismul tău dezvoltă anticorpi împotriva sarcinii tale, deoarece grupa ta de sânge este diferită de cea a bebelușului tău (adică grupa de sânge a bebelușului tău este Rh pozitiv). În sarcinile viitoare, anticorpii traversează placenta și atacă celulele sanguine ale copilului tău Rh pozitiv; după o intervenție chirurgicală la începutul sarcinii trebuie administrat Anti-D pentru a preveni acest lucru.

La ce semne ar trebui să fiu atentă?

După un avort spontan sângerarea ar trebui să se calmeze în aproximativ două-trei săptămâni. Dacă după trei săptămâni încă mai sângerezi, ar trebui să contactezi UST-ul local. Dacă ai sângerări abundente, dureri abdominale severe, febră sau secreții urât mirositoare, trebuie să te adresezi unității de sarcină timpurie sau să te prezinți la serviciul local de urgență.

Ce se întâmplă după un avort spontan?

Avorturile spontane timpurii sunt foarte frecvente iar una din 5 femei suferă un avort spontan fără un motiv evident. Acest lucru poate fi devastator și îngreunează din punct de vedere psihologic o nouă încercare, deoarece vei dori să înțelegi de ce s-a întâmplat și dacă se va mai întâmpla. Cu toate acestea, dovezile arată că majoritatea cuplurilor continuă să aibă o sarcină reușită chiar și după două avorturi spontane timpurii. Dacă ai avut trei sau mai multe avorturi spontane timpurii (întâlnite la 1% dintre cupluri), medicul tău generalist te poate îndruma pentru a efectua analize și investigații la un specialist pentru a înțelege de ce au loc avorturile spontane și dacă există tratamente disponibile. Din nefericire, după toate aceste investigații, este posibil să nu se poată afla cu exactitate de ce s-a produs un avort spontan, ceea ce este foarte dezamăgitor; acest domeniu face acum obiectul multor cercetări pentru a putea răspunde la această întrebare. Cu toate acestea este posibil să ai o sarcină reușită data viitoare, mai ales dacă rezultatele investigațiilor tale sunt normale.

Când pot rămâne din nou însărcinată?

Este important să aștepți până când se încheie monitorizarea la Unitatea pentru sarcini timpurii (UST). Următoarea menstruație ar trebui să vină în mod normal la aproximativ 4-6 săptămâni după un avort spontan. Este recomandată așteptarea următoarei menstruații înainte de a încerca din nou să rămâi însărcinată, pentru a ajuta organismul sa se refacă. De asemenea, este important să te asiguri că ești pregătită din punct de vedere emoțional, dar și fizic, pentru a purta o nouă sarcină. Recuperarea emoțională durează adesea mai mult decât cea fizică.

Miscarriage and the loss of your baby

Avortul spontan și pierderea bebelușului tău

Two pairs of hands on a table top with one pair holding the other pair in a gesture of comfort Un avort spontan este pierderea unei sarcini în primele 24 de săptămâni. Un avort spontan timpuriu are loc până la 13 săptămâni de sarcină. Simptomele unui avort spontan pot include sângerări, scurgeri vaginale anormale, dureri abdominale inferioare și pierderea simptomelor de sarcină. Primul trimestru poate fi o perioadă anevoioasă din mai multe motive, unul dintre acestea putând fi îngrijorarea cu privire la faptul că sarcina va continua sau nu. Din păcate, până la una din cinci sarcini timpurii se va încheia cu un avort spontan. Pierderea unui copil în orice stadiu al sarcinii poate fi devastatoare pentru ambii părinți. Nu contează cât de departe în timpul sarcinii s-a întâmplat sau dacă sarcina a fost sau nu planificată, sentimentul de pierdere poate fi foarte puternic. Este important să ne amintim că fiecare persoană face față pierderii în mod diferit și că este în regulă să plângi pentru copilul tău. Există o serie de organizații care pot oferi sprijin de specialitate și informații pentru părinții care au suferit o pierdere. Deși există o serie de motive pentru care o sarcină nu poate avea succes, majoritatea avorturilor spontane din primul trimestru se datorează unei probleme cu cromozomii, ceea ce înseamnă că bebelușul nu s-ar fi putut dezvolta niciodată, și nu din cauza a ceva ce a făcut sau nu a făcut mama. Marea majoritate a femeilor care suferă pierderea unui copil continuă să aibă sarcini reușite în viitor. Un avort spontan poate fi diagnosticat prin intermediul unei ecografii. Este posibil să trebuiască să rămâi în maternitate peste noapte, dar majoritatea femeilor pot pleca acasă în aceeași zi. Vei fi urmărită de un medic, o asistentă medicală sau o moașă specializată în sarcina timpurie. Se recomandă să îți informezi furnizorul de asistență de maternitate (clinica prenatală) despre avortul spontan, în cazul în care acesta nu este la curent. Este posibil să dorești să ștergi aplicația Mum & Baby de pe dispozitivul tău.

Female Genital Mutilation (FGM)

Mutilarea genitală feminină (MGF)

Graphic of four identical female silhouettes with one of them highlighted to stand out from the other three

Ce înseamnă MGF?

MGF se numește uneori tăiere genitală feminină sau circumcizie feminină. Definiția mutilării genitale feminine este „orice tăiere sau lezare a organelor genitale externe ale femeii, efectuată din motive nemedicale”. Este o formă de abuz asupra copiilor și o practică culturală care este ilegală în Marea Britanie. MGF este practicată în multe părți ale lumii, inclusiv în Africa, Asia, Orientul Mijlociu, precum și în rândul anumitor grupuri etnice din America Centrală și de Sud. Datorită migrației popoarelor este întâlnită și în Europa, SUA, Canada, Australia și Noua Zeelandă.

Care sunt tipurile de MGF?

Organizația Mondială a Sănătății (OMS) estimează că 200 de milioane de femei și fete din întreaga lume au fost afectate de MGF. OMS a clasificat 4 tipuri de MGF: Tipul 1: a fost îndepărtat parțial sau total clitorisul și/sau gluga clitoriană Tipul 2: a fost îndepărtat parțial sau total clitorisul și/sau gluga clitoriană, precum și labiile interioare (labiile care înconjoară și protejează orificiul urinar și deschiderea vaginală). Tipul 3 (circumcizia faraonică): labiile sau pliurile interioare au fost îndepărtate, iar marginile rămase sunt apoi cusute sau lipite împreună, formând un strat de țesut cicatricial cu o mică deschidere unică la un capăt. Tipul 4: orice alte practici dăunătoare pentru organele genitale ale femeii, cum ar fi înțepăturile, piercingurile, întinderea sau arderea.

Posibile probleme de sănătate care rezultă din MGF

  • infecții urinare
  • infecții vaginale
  • menstruații dureroase
  • sex dureros
  • senzație de tristețe, anxietate sau depresie
  • probleme în timpul nașterii.

MGF și sarcina

În timpul sarcinii toate femeile vor fi întrebate despre MGF. Femeile cu MGF ar trebui să se întâlnească cu o moașă sau un medic specialist pentru a stabili un plan de îngrijire personalizat, deoarece MGF poate avea consecințe fizice și/sau psihologice care pot afecta sarcina sau travaliul. Se va efectua o evaluare a riscurilor privind protecția pentru a fi siguri că, în cazul în care ai o fetiță, aceasta va fi protejată de MGF.

MGF și legislația britanică

În Marea Britanie, este interzis prin lege:
  • ca oricine să efectueze MGF
  • să se ducă fete sau femei care locuiesc în Regatul Unit în altă țară pentru a efectua MGF
  • ca oricine să ajute pe altcineva să desfășoare MGF (aceasta include realizarea aranjamentelor de călătorie)
  • a se coase femeile după naștere (cunoscută sub numele de reînfibulare).

Femei cu MGF

Dacă tu crezi că ai MGF, spune-i moașei tale. Aceasta te va trimite la o clinică unde vei primi sprijin din partea unei moașe specializate în MGF.

Cum pot să-mi protejez fiica/fiicele?

Resursele următoare sunt utile:
NSPCC/MGF Linie de asistență: 0800 0283550 Poliția (de urgență): 999 Fără urgență: 101 Ministerul Afacerilor Externe și al Commonwealth-ului (dacă te afli în străinătate): 00 44 207 0081500

Fibroids

Fibroame

Drawing of uterus showing fibroids which have grown inside and outside of it Fibroamele sunt excrescențe benigne (necanceroase) care se găsesc în uter sau pe uter. Din cauza localizării lor, acestea pot avea un impact asupra fertilității și asupra sarcinii. Fibroamele uterine sunt relativ frecvente. 30% dintre femeile cu vârste cuprinse între 25 și 44 de ani au simptome de fibrom, ceea ce înseamnă că fibroamele uterine sunt frecvente în timpul anilor în care o femeie poate rămâne însărcinată. Este posibil să nu știi că ai fibrom până în momentul în care faci o ecografie. În timpul sarcinii, majoritatea femeilor nu vor resimți niciun simptom al fibromului. Însă unele femei cu fibroame vor dezvolta complicații în timpul sarcinii. Durerea este cea mai frecventă complicație raportată, în special dacă fibroamele sunt mai mari de 5 cm. Fibroamele pot crește riscul altor complicații în timpul sarcinii și în timpul nașterii. Acestea includ:
  • Restricția creșterii fetale (creștere lentă) – fibroamele mari pot împiedica copilul să crească normal, deoarece există mai puțin spațiu în uter.
  • Dezlipirea placentei – aceasta apare atunci când placenta se desprinde de peretele uterului deoarece este blocată de fibrom.
  • Nașterea prematură – durerea provocată de fibroame poate duce la contracții uterine, ceea ce poate declanșa nașterea prematură a copilului.
  • Avort spontan – prezența fibroamelor crește riscul de avort spontan la începutul sarcinii.
  • Nașterea prin cezariană – cresc sansele de a naște prin cezariană din cauza localizării fibroamelor în uter. În cazul în care fibroamele sunt situate în partea inferioară a uterului, acestea pot bloca deschiderea canalului de naștere, ceea ce impune ca nașterea să se facă prin cezariană.
  • Hemoragie postpartum –  contracțiile slabe pot declanșa sângerări. În cazul în care uterul nu se poate contracta din cauza prezenței fibroamelor, vasele de sânge care au alimentat placenta pot continua să sângereze. Hemoragia (sângerarea) postpartum este o urgență medicală și apare de obicei la 24-48 de ore după naștere. Trebuie să primești ajutor de urgență.
Dacă știi că ai un fibrom și te confrunți în timpul sarcinii cu dureri, sângerări sau contracții, trebuie să ceri sfatul medicului de la maternitatea ta, cât mai repede posibil.

Deep vein thrombosis in pregnancy: Prevention

Tromboza venoasă profundă în sarcină: Prevenție

Dacă ai fost informată că ai șanse mari de a dezvolta un cheag de sânge în timpul sarcinii și ți s-a prescris o doză PREVENTIVĂ cu injecții pentru subțierea sângelui, iată câteva informații importante pentru tine. Citește și:

Sfaturi pentru tine și pentru personalul care te îngrijește

Dacă simți că a început travaliul, dacă ți s-a rupt apa sau dacă ai sângerări vaginale.

Renunță la alte injecții de subțiere a sângelui și contactează unitatea de maternitate pentru a aranja o reexaminare. Optează pentru nașterea vaginală cu declanșarea spontană a travaliului, în secția de travaliu.

Dacă nașterea este planificată prin operație cezariană electivă>

Întrerupe administrarea de injecții de subțiere a sângelui cu 12 ore înainte de data planificată a operației (deci ultima doză ar trebui să fie în jurul orei 18.00 în seara dinaintea internării).

Dacă este nevoie de inducerea travaliului

Încetează să mai faci injecții de subțiere a sângelui cu 12 ore înainte de internarea pentru inducerea travaliului (ultima doză ar trebui să fie în jurul orei 18.00 în seara dinaintea internării). La internare, comunică moașei ora la care ai făcut ultima injecție.

În timpul travaliului

Se vor depune toate eforturile pentru a reduce intervalul de timp în care nu primești injecții de subțiere a sângelui, pentru a diminua riscul de formare a cheagurilor de sânge. Pentru expulzarea placentei se recomandă un management activ. Citește aici pentru mai multe informații: Dacă apare o hemoragie postpartum (HPP), aceasta va fi gestionată cu promtitudine de către membrii seniori ai echipei de maternitate.

Dacă iei în considerare o anestezie epidurală în timpul travaliului

Intervalul de timp între injecțiile de subțiere a sângelui și administrarea unei epidurale este de cel puțin 12 ore. Aceasta este pentru a minimiza riscul de sângerare.

După naștere

După naștere doza va fi reluată cât mai curând posibil și va depinde de riscul tău de sângerare.

Durata tratamentului după naștere

Injecțiile de subțiere a sângelui trebuie să continue timp de cel puțin 6 săptămâni după naștere, deoarece șansele de a dezvolta un cheag de sânge sunt mai mari. Warfarina și LMWH (heparina cu greutate moleculară mică) sunt permise în cazul alăptării. Se poate lua în considerare trecerea la un medicament anti-coagulant oral, dar acest lucru ar trebui să aibă loc la 5 zile după naștere sau mai mult. În orice caz, medicația anticoagulantă orală directă este o opțiune doar dacă bebelușul este hrănit cu biberonul.

Decide metoda de planificare familială

Pilula doar cu progesteron (PDP)/Implant/Dispozitiv intrauterin/altele. Citește aici pentru mai multe informații: Citește și: Contraceptive choices after you’ve had a baby

Probleme urgente

Contactează unitatea de maternitate.

Deep vein thrombosis (DVT) in pregnancy: Frequently asked questions

Tromboza venoasă profundă (TVP) în timpul sarcinii: Întrebări frecvente

Cum se pune diagnosticul?

Diagnosticul se pune la programarea inițială cu moașa, pe parcursul sarcinii și după nașterea copilului. Vei fi evaluată în funcție de riscul pe care îl ai de a dezvolta tromboembolism venos (TEV). Toate femeile vor fi sfătuite să se hidrateze și să se mențină active în timpul sarcinii, travaliului și nașterii. Femeile care fac parte din grupurile cu o probabilitate medie sau mare de a dezvolta TEV pot primi recomandări suplimentare pentru îngrijire. Intervențiile chirurgicaleîn timpul travaliului sau al nașterii, ca de exemplu nașterea vaginală asistată sau nașterea prin cezariană, cresc șansele de apariție a TEV.

Ce înseamnă acest lucru?

Pentru mine

Pentru femeile care au o probabilitate mai mare de a dezvolta TEV în timpul sarcinii se recomandă administrarea unui medicament în timpul sarcinii și în perioada postnatală, pentru a reduce această probabilitate. Medicația constă într-o injecție care se face zilnic cu un medicament de subțiere a sângelui (heparină cu greutate moleculară mică), injecție pe care vei învăța cum să ți-o administrezi singură. Dacă dorești, partenerul tău sau un membru al familiei poate fi învățat cum să-ți administreze injecția. În plus, este posibil să primești ciorapi de compresie, pe care să îi porți atunci când ești internată în spital.

Pentru copilul meu

Injecțiile cu heparină cu greutate moleculară mică nu traversează placenta astfel încât bebelușul tău nu va fi afectat de utilizarea lor.

La ce simptome și semne ar trebui să fiu atentă?

Dacă apar umflături sau dureri la nivelul picioarelor, dureri în piept sau dificultăți de respirație trebuie să te prezinți la maternitate pentru o examinare cât mai repede posibil.

Cum sunt afectate optiunile mele de naștere ?

Dacă în timpul sarcinii primești o doză preventivă de heparină cu greutate moleculară mică, trebuie să existe o fereastră de 12 ore între ultima injecție și administrarea unei epidurale (pentru ameliorarea durerii). Așadar, dacă începe travaliul sau s-a rupt apa și trebuie să primești o doză de medicament, avem rugămintea ca înainte să vorbești cu moașa sau cu obstetricianul tău.

Cum afectează îngrijirea după naștere?

Pentru femeile care au o probabilitate mai mare de a dezvolta TEV se  recomandă să facă injecții cu greutate moleculară mică timp de zece zile sau șase săptămâni, după nașterea copilului.

Care este impactul pentru sarcinile viitoare? Cum pot reduce riscul ca această afecțiune să reapară?

În funcție de cauzele pentru care există o predispoziție crescută la TVP, acestea sunt susceptibile să apară în orice sarcină viitoare.

Unde pot afla mai multe informații despre această afecțiune?

Reducing the risk of venous thrombosis in pregnancy and after birth

Deep vein thrombosis in pregnancy: Treatment

Tromboza venoasă profundă în sarcină: Tratament

Dacă ți-a fost prescrisă o doză de tratament cu injecții pentru subțierea sângelui, deoarece ți s-a spus că ai sau poți avea un cheag de sânge, iată câteva informații importante pentru tine. Citește și:

Sfaturi pentru tine și pentru personalul care te îngrijește

Dacă simți că a început travaliul, dacă ți s-a rupt apa sau dacă ai sângerări vaginale.

Nu mai face alte injecții de subțiere a sângelui și contactează unitatea de maternitate pentru a aranja o reexaminare. Optează pentru nașterea naturală în secția de travaliu cu declanșarea spontană a travaliului.

Dacă nașterea este planificată prin operație cezariană electivă

Întrerupe administrarea de injecții de subțiere a sângelui cu 24 de ore înainte de data planificată a operației.

Dacă este nevoie de inducerea travaliului

Întrerupe administrarea de injecții de subțiere a sângelui cu 24 de ore înainte de internarea pentru inducerea travaliului. La internare, comunică moașei ora la care ai făcut ultima injecție.

În timpul travaliului

Se vor depune toate eforturile pentru a reduce intervalul de timp în care nu primești injecții de subțiere a sângelui, pentru a diminua riscul de formare a cheagurilor de sânge. La internare, anunță moașa cu privire la ora la care ai făcut ultima injecție. În timpul travaliului și în timpul inducerii travaliului, atât echipa medicală, cât și cea anestezică, vor fi implicate in grija ta. Se recomandă managementul activ al celui de-al treilea stadiu de travaliu. Pentru mai multe informații, citește: Dacă apare o hemoragie postpartum (HPP), aceasta va fi gestionată de membrii seniori ai echipei de maternitate.

Dacă iei în considerare o anestezie epidurală în timpul travaliului

Intervalul de timp între injecțiile de subțiere a sângelui și administrarea unei epidurale este de cel puțin 24 de ore. În acest fel se reduce la minimum riscul de sângerare. Informează personalul cu privire la ora ultimei tale injecții.

După naștere

După naștere doza va fi reluată cât mai curând posibil și va depinde de riscul tău de sângerare.

Durata tratamentului după naștere

Tratamentul trebuie să continue timp de cel puțin 6 săptămâni după naștere, deoarece riscul de formare a cheagurilor de sânge este mai mare. Durata totală va depinde de momentul în care a fost început tratamentul în timpul sarcinii și trebuie să fie de cel puțin 3 luni. Înainte de a pleca acasă echipa de maternitate va discuta cu tine opțiunile privind medicația. Se poate lua în considerare trecerea la un medicament anti-coagulant oral, dar acest lucru ar trebui să aibă loc la 5 zile după naștere sau mai mult. Cu toate acestea, medicația anticoagulantă orală directă este o opțiune doar dacă bebelușul este hrănit cu biberonul. Warfarina și LMWH (heparina cu greutate moleculară mică) sunt permise în cazul alăptării.

Monitorizarea după externarea din spital

Se va stabili o întâlnire cu un medic specialist pentru a primi îndrumări pentru viitor, inclusiv pentru următoarea sarcină.

Decide metoda de planificare familială

Pilula doar cu progesteron (PDP)/Implant/Dispozitiv intrauterin/altele. Vezi aici pentru mai multe Vezi și: Contraceptive choices after you’ve had a baby

Probleme urgente

Contactează unitatea de maternitate.