Este important de reținut că ecografiile sunt un alt tip de test care te ajută să afli mai multe despre copilul tău.Ecografia este un examen medical care necesită concentrarea ecografului. Ca atare, se recomandă ca ceilalți copii mici să fie lăsați acasă, cu excepția cazului în care acest lucru este imposibil de evitat.În mod normal vor fi oferite două ecografii în timpul sarcinii. Prima este cunoscută sub numele de ecografie de datare, în jurul a 12 săptămâni de sarcină, iar cea de-a doua (numită uneori ecografie de anomalie) se efectuează în jurul a 20 de săptămâni de sarcină. Această a doua ecografie va examina în detaliu oasele, inima, creierul, coloana vertebrală, fața, rinichii și stomacul copilului tău.Este important de reținut că ecografia nu poate depista tot ceea ce ar putea fi îngrijorător la copilul tău. Calitatea imaginilor depinde de mai mulți factori, inclusiv de indicele de masă corporală și de fibroame.Dacă dorești să afli sexul bebelușului tău, poți întreba specialistul în ecografie, deși nu este întotdeauna posibil să vezi clar.Tuturor femeilor însărcinate din Marea Britanie li se oferă teste de verificare prenatală. Un test de verificare în timpul sarcinii nu poate oferi un răspuns afirmativ sau negativ, cu privire la faptul că bebelușul tău are sau nu o afecțiune. Acesta poate doar să îți spună care sunt șansele ca bebelușul tău să fie afectat. Testele de verificare în timpul sarcinii includ analize de sânge și ecografii (ecografiile pot sugera dacă ar putea exista o afecțiune (ca în cazul depistării sindromului Down) sau pot confirma dacă există o afecțiune (ca în cazul diagnosticării spina bifida)).
Rezultatele sunt cel mai adesea raportate ca o șansă statistică și, uneori, vor fi utilizați termenii „șansă crescută” sau „șansă scăzută”.
Termenii „risc” și „șansă” se referă la posibilitatea ca un eveniment să se întâmple. De exemplu, o șansă de 1 la 100 înseamnă că, din 100 de femei cu acest rezultat, 1 va avea un copil cu un sindrom și 99 nu. Este la fel ca și o șansă de 1% ca bebelușul să aibă un sindrom și o șansă de 99% ca acesta să nu aibă.
Cele mai multe femei vor fi liniștite în urma rezultatelor, dar unele (aproximativ 5%) vor primi un rezultat care le va determina să decidă privind testele de diagnosticare. Este alegerea ta să faci oricare dintre aceste teste.
Testele de diagnosticare, cum ar fi CVS și amniocenteza, prezintă un risc mic (între 0,5 și 1%) de avort spontan, ceea ce înseamnă că decizia de a le efectua sau nu poate fi dificilă. Din păcate, nu există nicio altă modalitate de a ști cu siguranță dacă bebelușul tău are sindromul Down și anumite alte tulburări genetice.
Un test de diagnosticare în timpul sarcinii îți poate spune cu certitudine dacă bebelușul tău are sau nu o afecțiune. Testele de diagnosticare în sarcină includ CVS, amniocenteza și ecografiile.
Toate testele trebuie să fie explicate pe deplin de către medicul sau moașa ta, înainte de a le efectua.
Rezultatele scanării vă vor fi comunicate în ziua respectivă de către specialistul în ecografie. Cele mai multe maternități îți vor pune la dispoziție fotografii ale ecografiei, la un cost redus.